A fost odată (de fapt niciodată), o familie de bibistroţei crocobazdugaţi cu mari plaiuri pline de mioare. Familia avea trei fii: unul mare, unul mijlociu, şi unul prost. Şi mohorâtă mai era familia asta… că nu vorbeau mioarele ca-n baladă. Prin diverse metode încercaseră fiii crocobazdugaţi să le facă să vorbească, dar nu le reuşi.
Dar odată se facu’ lumină în mintiuca ălui prost şi începură să-i curgă mucii şi sudorile de efort intelectual. Aşa, sub o umbră de nucă, sub o umbrelă găurită (o găurise chiar el ca să monitorizeze ploaia), la o răscruce de vânturi într-o cumpănă de idei… mintea-i surâse de o altă băşină pe care o scoase… …
Fiul spuse planul neamului, luă rămas bun şi-o boccea după umăr şi dus o fost. Peste timpuri, se auzi de un retardat crunt care s-a implicat cu succes în über-descoperirile noului mileniu, incluzând datul graiului la animale, habitabilitatea lumilor extrapământeşti (primul bibistroţel într-o stea), modificarea lexiconului român prin adăugiri uluitor de inventive (precum şi de consternante), cu exemple celebre: substantivul ‘hahaleră’, ce arată o persoană într-o adâncă stare de spirit, interjecţia mult-îndrăgită ‘băi, băi, băi!’ şi replica shakespeariană ‘Sugi p*** (păsul, probabil), tu cu Dan Voiculescu!’, cu sens încă nedesluşit.
Şi aşa, s-a uitat crocobazdugitorul peste ce a facut, şi a văzut că-i pare bine. Dar i-a iesit un coş!! Unealta Diavolului! Oroarea naratorului este de a avea astă unealtă pe faţă…
Morala poveştii: Care ştie cum se scapă de coşuri enorme şi prea-zemoase de sub buze, pe partea dreaptă?
(P.S: La modul cel mai serios, vreau să-mi cer scuze pentru cei care au fost ofensaţi de limbajul puţin deplasat.)
Friday, February 15
Cu morală
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
0 comentarii:
Post a Comment