Fufy a fost mai emo azi, dar nu s-a machiat cu negru şi nu şi-a dat părul în ochi. Sună logic, ştiind că n-are ochi, buze şi faţă pe care să le machieze sau păr să şi-l bage-n anatomie. Dar emo cum era ea, era să mă facă să plâng cu o privire tristă şi timidă. M-am uitat în orbitele ei: era durere.
M-a bagat în depresie, ce mai? Am compătimit-o, am îmbrăţişat-o, am învăţat-o… dar n-a mers. Până seara, zic, merci, bla ptiu pah… Atunci a băgat ea Dope – Die MF Die şi nişte Thrash şi ghiciţi: a zâmbit! Doamnelor şi domnişoarelor, a zâmbit! Domnilor şi ceilalţi, să ştiţi că nu le mint pe fete! Atunci zdruncinătura zilei s-a năruit, fumul s-a disipat şi moshuiala a început… …

P.S: Evan s-a apucat de făcut benzi desenate. Cel puţin ca idee.
0 comentarii:
Post a Comment