Nu

     Primul rubric: nu fac ora asta. Profa-i plecată pe la Naibaştieunde, aşa că am dat o fugă pân’ acasă ca să golesc vezica (nu vă interesa mult asta), să bag muzici, destind cearcăne şi, nu în ultimul rând, să crăcănez picioarele liniştit cu permisiune de scărpinat în voie. Ţin să menţionez cu capu’ sus că am profitat din plin de toate cele.

     Rubric doi: primesc ştiri pe meil. Găsit articol: “Irakienii spun că vor să dea miliarde României, dar nimeni nu le vrea”. Un fel de "Nu primim cu colindul". Nu şt’u, poate m-aş duce eu să-mi dea mie miliardele… problema e… miliarde de ce? Dacă de lei, fac o alergare pe loc. Păi, da’? Adicălea să dau bani pe bilete de avion, de d-alea, să mă apăr de gloanţe ca de ţânţăroaice şi ei îmi dau miliarde de lei?! Mă-ntorc acas’ să-mi iau gume Turbo şi gata… chiar că LOL…
     Ambasadorul lor, despre români:
     “Firmele româneşti au o experienţă uriaşă în Irak, de aproape 50 de ani au construit drumuri, au lucrat în irigaţii, în domeniul petrolier şi acum ezită. Ce pot să facă irakienii? Să îi aducă cu forţa pe români în Irak?!“
     Da’ LOL rău, fraţi şi surorioare, nu alta! Pfff…