Universul. Mă uit şi-l văd… dar ce văd? Undeva am auzit că Universul e plin cu multe, dar de fapt e plin cu toate cele. Trăim în Univers şi-l vedem… el ne vede pe noi? Cineva zicea că SFu’ va deveni realitate cândva… s-a întamplat, parţial, deci putem spera. Pe câte întrebări am de pus, pe-atatea şi mai multe răspunsuri am de primit. Exist, e clar… pentru că gândesc. Multe de aflat. De ce-i mâncarea aşa de bună? De ce simt ce simt? Ce sens am eu aici?... …
Văd o dungă-n picăţele.
Universu’ n-are ochi bulbucaţi…
C-a intrat în stomac, n-a ieşit din el.
Pen’ că-s răcit, lol!
Misiunea sfântă de-a dojeni şi înjura. Ah, şi-mi plac şi covrigii!
Şi o întrebare adiţională: De ce umblă câinii cu covrigi în coadă?
0 comentarii:
Post a Comment