O teorie despre tine

     Am găsit-o eu, e okay. Vroiam să îmi expun o teorie de care o persoană, numită arbitrar, să zicem Individ 1, a spus că e infantilă. Şi zic: 

     Cică a fost o dată o proto-galaxie care s-a format din concentrarea materiei înconjurătoare într-o maaaaare nebuloasă. Şi din ea au ieşit pui, numite stele, dar nu ne preocupă asta acum. Şi a fost o dată un Big-Bang şi un spaţiutimp infinit. Întrebarea care se pune este: de ce, din tot spatiutimpul ăsta infinit să iasă doar un mare pârţ de Big-Bang? De ce nu două sau mai multe, sau o infinitate? La fel cum galaxiile s-au concentrat local, aşa ar fi trebuit şi Big-Bangurile, la distanţe pantagruelice unu' de altul. Dacă e aşa, ne trezim cu un număr infinit de Universuri, fiecare cu centrul în câte un Mare Bum. Dacă e aşa, atunci, dragi blogeaspectatori, am ajuns la chintesenţa teoriei mele: că 'tu' exişti de un infinit număr de ori într-o infinitate de variaţii. E simplu. Oricât ar fi de mici şansele, ele există, iar în infinit, te lupţi cu morile de vânt, că tot sunt. 'Tu', prin urmare, ar trebui să exişti acum pe planete exact ca asta, într-o variaţie infinită (par example, n-ai văzut niciodată blogu' ăsta în unele Universuri şi tot aşa), dar şi în timpuri diferite (ai mai fost de un infinit număr de ori la fel, doar că acum 5 ani, etc). Tu comprende ques que je voule de dit? Nu vei muri niciodată în Multiversul ăsta! Meserie, nu? 
     Sau aşa vine teoria, oricum.