Despre scrisorile de intenţie

     Din seria: 'Păreri care contează foarte mult'
  
  
   Coleg de suferinţă: Fii atent, tu ai scrisoare de-aia de intenţie?
   Alex Evan: Scrisorile de intenţie se scriu fiecare pentru fiecare job în parte, nu e una pentru toate, asta-i şi ideea.
   Coleg de suferinţă: Ete spanac!
   Alex Evan: Da! Pentru că trebuie să te recomande special locului ăla de muncă, scrisoarea asta de intenţie.
   Coleg de suferinţă: Nu o să scriu prostii d-astea decât dacă sunt în limbă după jobul ăla. 
   Alex Evan: Nu ştiu, eu n-am scris niciodată aşa ceva: mi se pare plicticos, atât pentru mine, cât şi pentru ăla. . . cum încerc să-l ling în cur să-mi dea şansa să vin la interviu. Plus că ştii exact ce apare acolo, iei din CV. Doar calităţi de-ale tale, pe are le vede angajatoru' în CV oricum. Apare doar efortul în plus care te poate recomanda, i suppose: că eşti dispus să faci atât doar ca să te cheme la interviu. Dar dacă o faci, fă-o calumea (scrisoarea de intenţie): fă-o să pară că într-adevăr li se adresează şi într-adevăr ce vrăjeşti tu p-acolo e pentru ei, dă cu limba aia să-i dai orgasm! Limbile, trebuie să le demonstrezi, sunt pentru anusul lor şi doar al lor! Şi pofta şi zâmbetele pe care le zici că le ai să le simtă ei acolo, prin scrisoare.
   Coleg: :-)
   Alex Evan: Dacă poţi să-i faci să creadă că vei geme încet de plăcere cu fiecare băşină a lor, ai încă un atuu de partea ta, şi ştii ce? Mai bine pun ce-am zis pe-aici pe blog, vis-a-vis de scrisorile de intenţie şi-am terminat cu nevoia de a pune ceva azi pe blog, stupid aşa cum e. :-)
   Tot el: aşa :-)