Wednesday, February 13

14 Februarie

     Urâţenia palpitantă de pe faţa lu’ Evan e suficientă să sperie ninja, darămite fete. Acest ‘mic’ dezavantaj, cuplat cu capacitatea de a bate omizile la X şi 0 îi aduc infinite întâlniri, adicălea (-∞, 0]. Cu toate astea, avem părere despre frenzia zilei de 13 Februarie, aplauze! Doar avem di tăti, nu?


     Cadoul, nenică, asta-i chestia. Câţi bani ai inima să dai? Oricâţi, toţi ăştia se transformă în ceva drăgălaş, cu floricele şi inimioare. Cel mai gege e să se dea de trei ori peste cap şi să ajungă ursuleţ, buchet de flori, o mică atenţie şi astea. Ţin să anunţ că eu nu cred în 14 Februarie, în schimb ies şi eu afară, că de… 14 Februarie şi eu să visez la dom’şoare… nu mă ţin curelele.
     Există cel puţin un magazin de suveniruri, cadouri şi lumânări într-un oraş cu stare. La mine, în unu’ din aceste pitoreşti centre de maximă înflorire, am fost îmbulzit, lovit, suflat, împins şi nu în ultimul rând, săgetat de dureri lombare. Cumpărăturile-mi provoacă somn… Oricum, pentru românu’ nostru, ca şi cel de peste hotare, americanul e în general, punctul de referinţă. Nimic nou sub Soare aici…
     De acum până mâine, cam 6 ore. De mâine până la momentul adevărului, în general 8 – 12 ore. De acolo… succes mult! Evan vă doreşte un Valentin cu năbădăi!

1 comentarii:

  • Anonymous

    Omule, ai beretă. Şi blog. Dacă tu nu îţi poţi găssi tovarăşă de Velentainz Dei, atunci cine prazu' meu poate?