Interviu cu mama

      Şi se face că i-am luat interviu maică-mii despre când m-am pierdut la trei ani în parc. Rezultatul? Citiţi, nu vă sfiiţi!


      "Stăteam la B3 [bloc în care am stat când eram de-o şchioapă] şi ai ieşit cu taică-tău să umble la maşină. La un moment dat, eu făceam sarmale. Era într-o sâmbătă… sau nu îmi mai amintesc… în sfârşit. La un moment dat, vine taică-tău în casă, şi taică-tău mă întreabă:
     - Alexandru a venit cumva în casă?
     Eu zic “Nu.”
     - Aaa, înseamnă că e în partea cealaltă, se joacă…
     Unde te jucai tu după blocuri, în sfârşit. Şi a plecat din nou afară. Apoi vine din nou şi îmi zice disperat:
     - L-am pierdut pe Alexandru! Nu-l mai găsesc pe Alexandru!
     Eu am zis: “Cum?! Unde e copilu’?” El încerca să spună că ai plecat cu Cătălin şi cu George şi nu te-ai mai întors. Şi am plecat să te căutăm. Am plecat cu el… şi am început să te căutăm peste tot, pe unde intrai să-ţi iei tu dulciuri şi te ştiau vânzătoarele. Îmi amintesc că erai îmbrăcat într-o salopetă din velur bej.
     Întrebam: “N-aţi văzut pe băiatul meu?” Ţi-am zis, te cunoşteau. “N-a trecut Alexandru?” Toţi copiii din jurul blocului te căutau şi ei.
     Taică-tău zice:
      - E în parc… Acolo cred că e, că de câteva zile zice că vrea să meargă în parc.
      Şi am plecat în parc, am urcat în maşină şi am plecat în parc.
Îmi amintesc că în maşină nu mai aveam nici glas, eram incapabilă să mai scot un sunet, eram… Doamne, cumplit a fost atunci. Şi taică-tău nu zicea decât, probabil că ştia ce e în sufletul meu şi zicea:
      - O să-l găsim, o să-l găsim, să vezi că o să-l găsim.
      Mie îmi venea să-l strâng de gât.
      Am lăsat maşina la Zodiac, la intrarea în parc. Şi am luat-o pe jos prin parc. La un moment dat am văzut un copil care arunca cu pietre, beţe în lac. Şi atunci, fiind prea aproape de lac am zis: “Doamne, să nu fie el!”, în gândul meu.
Şi atunci a venit o mămică şi l-a luat pe copilul de lângă lac, l-a tras. Şi am plecat către jocuri, către leagăne… nu, către satul de vacanţă, către, unde? Către parcul de distracţii. Taică-tău o ţinea într-una că o să-l găsim, o să-l găsim. Da.
      La un moment dat, apropiindu-ne de parcul de distracţii, taică-tău zice:
      - Uite-l!
     (râde) Şi eu nu te vedeam… Zice:
     - Uite-l mă! (râde) Uite-l mă în umbreluţe [umbreluţe = roata mare, versiunea pentru d-ăştia cu rahat la fund]! (chicoteşte)
(veselă) Şi când te-am văzut, ai venit exact la mine, eram incapabilă… aveam nişte sentimente de nu ştiam să zic, şi m-am lăsat pe vine şi te-am luat în braţe. (zâmbeşte) Ai deschis braţele şi m-ai luat de gât ca lipitoarea. (râde) Şi ziceai: vreau îngheţată, vreau aia… parcă nimic nu s-a întâmplat. Eu ţi-am zis că n-aveam bani la mine. Şi te-am luat, am plecat cu tine în braţe, şi cu George mergeam cu el de mână, mergea cu taică-tău, nu ştiu.
     Şi, pe drum, în parc ne-am întâlnit cu Laur [unchiul lui George]. Şi l-a luat el pe George şi: hai acasă. Am mers până la maşină şi hai acasă. Şi te-am întrebat apoi: cum ai ajuns în parc?
Tu mi-ai spus că ai plecat cu George în parc. Şi te-am întrebat: cum aţi traversat? Era aglomeraţie, treceau multe maşini. Şi tu ai zis că v-aţi uitat stânga, dreapta, v-aţi luat de mână şi aţi fugit. (râde) Şi apoi mi-ai zis că ai şi căzut şi eu te-am întrebat dacă ai plâns, tu ai spus:
     - Am dat na na la loc acolo si am plecat mai departe!
    (râde) Iar prin parc v-a întrebat cineva dacă sunteţi singuri, voi aţi zis da şi aţi fugit. Apoi ai zis că înainte să vă daţi în umbreluţe v-aţi dat şi în maşinuţe pe gratis. (aer ironic sever) George a luat-o tare de tot când a ajuns acasă. Şi atât. Eu ţie ţi-am explicat că nu e bine să mergi singur şi că ai avut noroc, că ai dat peste oameni înţelegători, dar se putea să ţi se întample ceva urât, că mi-ai zis că ai dat şi cu pietre în apă: ţi-am zis că puteai să cazi în apă şi să te îneci, că putea să te răpească cineva. Atât."