Zgooo.... Zgooo... Zgooomot!

     Nu v-am zis că erau manelari cu telescârba în autobuz azi când mergeam la un local, unde trebuia să ajung. Vechiul sindrom Sâcâiepoporu, care presupune sâcâitu' poporului, aici cu manele scârţâind din teleu. Vă zic şi nu mint, îmi muşcam limba de atâta sâcâit, că dacă s-ar fi uitat cineva la mine ar fi zis 'He's pooping!'
     Vroiam să-i mustrez dar am zis că nu-s în măsură să mă iau la trânte greco-turceşti cu ei. I-aş fi făcut la scandemberg mintal şi le-aş fi rupt ochii de li se-ar fi încrucişat. Mai mult ca sigur...
Însă după ce au coborât, eroul vostru a rămas cu un adânc sentiment de gol: din stomac până-n genunchi, de parcă i s-ar fi lungit maţu' pân-acolo. Ce zic, până-n genunchi, adică.
Sincer să fiu, nici nu ştiu ce specie erau, dar ceva e clar: unde de praf fugeau de ei. Căutând juma'tea plină a paharului, asta ar fi o metodă de a te spăla când n-ai bani de săpun de casă, dar ai de 'blin-blinge'. Da-ţi-mi voie! E horibil!
     Închei. 'Cheia e la tine!'