Caustice suferinţe... Mă rog.

     Acum voi fi serios o clipă, şi-mi voi spune din păsuri: să-mi eliberez fluxul de nevroze. Mă exasperează lucrurile spuse în doi peri când ar trebui să fie sobre şi cele serioase când ar trebui să fie amuzante, lejere. Aici intră defuncte coduri nerespectate azi (dureros), cum ar fi onoarea, bunul simţ sau respectul.
     Punctul doi: Oamenii pot judeca alţi oameni, atâta timp cât au spiritul dreptăţii şi sunt la curent cu cazul în care se implică (vreau să spun aici, nu în mod general).
     Punctul trei: ‘Oamenii nu ar trebui judecaţi după modul în care se îmbracă, ce ascultă, ce gen de preferinţe au, ş.a.m.d.’ Această afirmaţie nu este total corectă în ochii mei, pentru că toate măgăriile alea arată în marea majoritate a timpurilor cel puţin un aspect al personalităţii omului.

     Nici nu vreau să argumentez toate astea (primele trei puncte).

     Punctul patru şi vă las: Prin faţa ochilor mei se scruge încet timpul. Pentru cât timp?... (nu e of, doar gând nostalgic)